Dintre toate animalele, numai păsările şi (lucru foarte curios) anumite specii de broaşte şi brotăcei produc sunete melodiioase, plăcute auzului omului. Dar nu toate păsările au un cântec plăcut din punctul nostru de vedere, al oamenilor. Pădurile virgine ale Americii de Sud, Africii şi Arhipeleagului Malaysia răsună mai cu seama de ţipetele răguşite ale papagalilor, tucanilor, păsărilor-paradis şi ale altor păsări mari cu penajul strălucitor. Aici nu se aud cântece melodioase care să poată fi comparate cu cele ale privighetorilor îmbracate atât de modest cu cântecul sturzului sau al silviei cu cap-negru.

Numeroase păsări cântătoare, atât în natură cât şi în captivitate, ştiu să imite sunetele pe care le aud. Deosebit în această privinţă este graurul, care pe lângă faptul că reproduce cântecul altor păsări, imită de asemenea şi orăcăitul broaştelor, scârţâitul cumpenei fântânii, sunetele pătrunzătoare ale unui fierăstrău, nechezatul unui mânz, fluieratul omului sau claxonul unei maşini. De asemenea, graurul emite uneori sunete foarte stranii, pe care probabil ca le-a auzit în timpul cât şi-a petrecut perioada de iarnă în îndepăratele ţinuturi meridionale. Graurii şi papagalii crescuţi în colivie pot să reproducă arii muzicale şi chiar să pronunţe cuvinte izolate. O asemenea aptitudine de a imita sunetele dovedeşte nivelul înalt de dezvoltare atins de emisferele cerebrale ale acestor păsări.

Evident, orice naturalist trebuie să ştie să identifice păsările după cântecul lor. Şi aceasta pentru că najoritatea păsărilor cântătoare sunt mai uşor de auzit decât de văzut. Literele şi silabele nu pot reprezenta decât vocile unui număr restrâns de păsări, într-un mod, dealtfel, foarte aproximativ. Cioara griva, cioara de semănătură şi corbul pot fi recunoscute după croncăit. Numai sunetul cucului este foarte clar. Pupăza repretă des "up-up-up", iar pitulicea cântă sprinten "tin-tian-tien". Unul dintre pasajele cântecului ţicleanului seamănă cu fluieratul strident şi modulat al unei locomotive. Cântul grangurului aminteşte de sunetele melodioase ale unui fluier.

Primavara, păsările cântă foarte mult; se poate spune, fără exagerare, că unele dintre ele cântă din zori si până în amurg. De ce cântă păsările? Masculii cântă pentru a avertiza celelalte păsări din aceeaşi specie că teritoriul de cuibărit în care se află este ocupat. Totodată, cântecul mascului este o chemare pentru femelă. Mai târziu, după depunerea ouălor, masculul cântă alături de tovarăşa lui care cloceşte. Se pare că pentru păsări căntecul, pe langă că este o necesitate, constituie şi un izvor de intensă satisfacţie.

Din momentul când puii au ieşit din ou, cântecul slăbeşte sau dispare complet, deoarece părinţii sunt ocupaţi să-şi hrăneascş şi să-şi crească progenitura; în timpul acestei perioade emit ţipete caracteristice. Toată lumea cunoaşte cloncănitul grijuliu al unei cloşti care îşi adună puii, ciripitul însufleţit al micilor rândunele care, din cuibul lor, răspund chemării părinţilor, piuitul de primejdie al păsărelelor mici sau cârâitul mierloilor. La apropierea unui pericol, sitarii-de-pădure şi potârnichile lansează chemări pline de îngrijorare, caracteristice, pentru a-şi preveni puii că trebuie să se puna la adăpost.

Agenţia imobiliară GEOAVES

Vă invită să consultaţi portofoliul nostru bogat de locuinţe, apartamente, vile cât şi lăcaşe de cult pentru înaripate:

• CIRIP#01 v2 Păsările şi oamenii
• CIRIP#02 v2 Cântecul păsărilor
• CIRIP#03 v2 Păsările şi cuiburile lor
• CIRIP#04 v2 Parcurile sunt esenţiale
•  CIRIP#05 v2 Ciripitul păsărilor
• CIRIP#06 v2 Păsările şi stresul
• CIRIP#07 v2 Regele Păsărilor
•  CIRIP#08 v2 Cel mai mic dintre cei mici
• CIRIP#09 v2 Vrăbiile
• CIRIP#10 v2 Păsările ca simbol