Tezaurul de la Pietroasa este un tezaur arheologic format din mai multe obiecte din aur, descoperit în anul 1837, în Postul Paștelui, pe Dealurile Istriței, după cum se arată în unele declarații ale celor care l-au găsit, țăranii pietrari Ion Lemnaru și socrul său Stan Avram, în localitatea Pietroasele, Buzău, la circa un kilometru de situl castrului roman aflat în centrul satului Pietroasa. Din detaliile pe care le-au dat găsitorii și cei care au fost implicați în ascunderea obiectelor, a reieșit că tezaurul a fost compus din 16 până la 26 de piese, cel mai probabil 25. Autoritățile acelor timpuri au reușit să recupereze 12 obiecte, cele care sunt și astăzi expuse la Muzeul Național de Istorie a României.

Tezaurul a fost supus încă de la descoperire la ample acțiuni de distrugere, mutilare și compactare a pieselor componente, multe fiind distruse și tăiate cu toporul de către Anastase arnăutul, fapt care a dus la dislocarea pietrelor prețioase, foarte multe fiind astăzi pierdute. 

Alexandru Odobescu deține locul fruntaș printre cercetătorii care au studiat, au analizat și au publicat lucrări științifice despre Tezaurul de la Pietroasa. Istoricul român a urmat cursurile unor mari profesori din capitala Franței și și-a însușit cu temeinicie limbile clasice, precum și o erudiție arheologică. În anul 1861 a făcut o călătorie la Pietroasa și s-a simțit atras de tezaurul pe care-l văzuse de altfel, de mai mulți ani de zile, la Colegiul Sfântul Sava, acolo unde era el expus. Odobescu a făcut o adevărată pasiune pentru Tezaurul de la Pietroasa. Rolul determinant l-a avut Neumeister care făcea de mai mult timp studii asupra tezaurului. Profesorul german a pus tezaurul în conexiune cu momentele importante care s-au derulat în secolul al IV-lea în istoria universală. El a fost cel care a enunțat pentru prima oară teza atribuirii comorii lui Athanaric, conducătorul vizigoților, care au trecut prin teritoriile care compun astăzi România. Concluziile la care a ajuns cercetătorul german au fost publicate în articole de presă din Germania, fără să fi fost reunite vreodată în vreo lucrare științifică.

Având doar 27 de ani, Odobescu s-a hotărât să realizeze un studiu arheologic de mare anvergură, care să fie bazat pe o analiză științifică scrupuloasă, astfel încât să fie demn de bogăția materială și de originalitatea tezaurului. Demersul său a fost atât de singular, deoarece niciun român de până atunci nu mai făcuse așa ceva, încât și-a dedicat întreaga viață realizării lui. Concretizarea visului său a devenit realitate prin monumentala monografie intitulată Le trésor de Pétrossa, étude sur l'orfèvrerie antique., primul volum fiind publicat în 1889. Întrucât Odobescu a murit în 1895, celelalte două volume au fost publicate postum după schiţele autorului.

a = numărul de obiecte recuperate
b = vârsta lui Odobescu când a început să lucreze la monografie
c = anul când a fost descoperit tezaurul
d = anul când s-a publicat primul volum al monografiei "Le trésor de Pétrossa"

N 44° 50.(a+b+1)(a:2)'
E 24° 52.(d-c+20)(a-4)'

gnoyn

tabla