Cuiburile păsărilor sunt într-o mare varietate de forme.
Ciocârlia de câmp şi codobatura galbenă îşi montează cuibul făcut din ierburi într-o adâncitură a solului .
Prundărişul gulerat mare îşi depune ouălele, direct pe nisip , sau pe malul unui lac.
Cinteza, oaspetele cel mai obişnuit al pădurilor, îşi construieşte cuibul cu măiestrie. Construit cu licheni, muşchi, fâşii subţiri de scoarţă la exterior, acesta se confundă foarte uşor cu ramurile şi trunchiul unui copac, pasărea fiind protejată deplin.
Pescăruşul albastru şi lăstunul de mal îşi fac vizuini mici şi strâmte pe malurile râurilor , instalându-şi cuibul tocmai la fundul acestora, pe o platformă largă, construită pentru acest scop.
Cuiburile păsărilor mari, precum acvilele, gaia, uliul porumbar sunt mai diferite, acestea fiind agăţate în vârful copacilor sau pe stânci fiind construite din foarte multe crăci şi rămurele.
O altă categorie de păsări :ciocănitoarele, ciufii de pădure, ţiclenii, piţigoii îşi instalează ciuburile la adăpost şi aproape de hrană, adică în scorburile copacilor.
Numai ciocănitoarea este cea care îşi pregăteşte singură scorbura, celelalte păsări preferând să stea în scorburile vechi ale altor ciocănitoare, sau scorburi naturale.
Rândunica este cea mai inspirată în crearea cuibului. Aceasta foloseşte mici bulgăraşi de argilă şi pământ pe care îi uneşte cu salivă oferindu-i locuinţei sale un aspect de emisferă deschisă în partea superioară.
Ţicleanul este cel care îşi cimentează parţial cu pământ şi argilă scorbura, tocmai pentru a se apăra de inamici.
Lăstunul de copac îşi construieşte cuibul din fibre vegetale lipindu-l cu salivă şi agăţându-l de câte o rămurică subţire.
Vă invită să consultaţi portofoliul nostru bogat de locuinţe, apartamente, vile cât şi lăcaşe de cult pentru înaripate: