Scurt istoric

Amplasată „în mijlocul unui adevărat templu al naturii, în locuri cum nu se poate mai prielnice pentru meditaţie şi reculegere", precum menţiona inspirat vrednicul de amintire preot paroh Ştefan Udrescu, Biserica «Sf. loan Botezătorul» din Gura Stănceştilor se integra unui vechi aşezământ religios constituit din: schitul înălţat pe un monticol, un cimitir (acum, dispărut) şi locaşul de cult situat pe liziera de est a pădurii Trivale. Consemnată în documente încă din 20 ianuarie 1698, biserica fusese edificată, cu certitudine, într-o epocă anterioară, de vreme ce, la data menţionată, „rămăsese de multă vreme pustie, fiind ameninţată cu dărâmarea", Marin Ungurelu, considerat unul dintre ctitorii săi, închinând-o Mănăstirii Trivale „cu tot locul dimprejurul ei".

[Arhivele Statului - M-rea Trivale, pachet XIV, d. 1].

Degradându-se continuu, datorită infiltrării apei prin acoperişul de şindrilă, cu consecinţe previzibile asupra materialului lemnos din care fusese construită, biserica aflată într-o stare de conservare deplorabilă va fi refăcută din temelie, în anul 1806, cu „osârdia lui Hagi Matei Ţăcălie.

Enoria parohiei se plânge Episcopiei Argeşului, la 18 ianuarie 1861, că „Lăcaşul a rămas neîncăpător, faţă cu sporirea populaţiei şi ar vrea să-l mărească.".

Abia, însă, spre sfârşitul secolului al XlX-lea, la îndemnul episcopului Ghenadie - neobositul iniţiator al construirii şi restaurării bisericilor din Eparhia Argeşului, decide demolarea şi refacerea pe o fundaţie extinsă a locaşului de cult.

Lucrările de edificare a bisericii vor începe în anul 1881, utilizându-se, în acest scop, şi materialele de construcţie rezultate din demolarea construcţiei anterioare. Din considerentele enunţate, obştea parohială a inclus printre comanditarii locaşului, pe episcopul Ghenadie, care va fi înfăţişat în tablourile votive consacrate ierarhului şi ctitorului anterior, Hagi Matei Ţăcălie. 

Construită din cărămidă prinsă în mortar de var, biserica este învelită cu tablă de fier plumbuită, fiind surmontată de turla Pantocratorului şi de turla de pe pronaos. De plan dreptunghiular, cu absidă semicirculară la altar şi pridvor închis pe latura vestică, construcţiei i se asigură lumina interioară, prin cele opt deschideri ale turlei Pantocratorului şi prin vitraliile de dimensiuni apreciabile (308x112 cm), reprezentând pe: «Maica Domnului cu Pruncul», «lisus Hristos», «Sf. loan Botezătorul», «Sf. Gheorghe» şi «Sf. Eustaţiu Placid».

Atmosfera de elevată religiozitate a interiorului este accentuată prin pictura murală în ulei realizată în stil realist, în anul 1888, de către pictorul Costin Petrescu. Programul iconografic include tablouri compoziţionale de dimensiuni considerabile constituite din scene biblice precum: «Intrarea în Ierusalim», «lisus prin grâu», «Coborârea de pe cruce», «Sărutul lui luda», «Tăierea capului Sf. loan Botezătorul» ş. a., scene care se remarcă prin armonia cromatică şi prin siguranţa desenului.

Pisania existentă precizează etape definitorii din istoria acestui monument ecleziastic: „La anul 1728, aprilie 10, s-a clădit biserica de lemn (cu) numele Sf loan Botezător (ul), unde se găseşte foişor(ul) de foc şi la anu(l) 1806, Hagi Matei Ţăcăli(e), văzând ruina biserici(i), a clădit-o pe aciest loc. In 1881, episcopul Eparhi(ei) Argeşiului, D. D. G(h)enadie 2, socotind mărimea enoari(ei), s-au îndemnat de duhul şi cu ajutoriu(l) Sfinti(i) Treimi, împreună cu epitropi(i) şi enoriea, a hotărât surparea cel(e)i vec(h)i, ridicarea din nou (la) care (a) ajiutat M. S. Rege/e Români(e)i, Carol I, (în) ale cărui zile, s-a început şi s-a terminat, sub păstorirea iubitor(ului) de Dumnezeu episcop primul (c)titor. Osteneala a(u) dat: G Enescu, G. Bănescu, M. lonescu, Marin Ştefănescu, C. Zăvoian, O. lonescu, C. Dumitrescu, N. Simionescu, J. Ştefănescu, S. Petrescu, George T. Lărescu, T. Tănăsiescu, M. Nicolop, alţi buni creştini Anu(l) 1888 s-a sfinţit decernbri(e) 18, de (c)titor episcop G(h)enadie."

Menţinerea într-o stare de conservare corespunzătoare a implicat efectuarea unor intervenţii succesive, cu preocuparea constantă de a nu se afecta aspectul iniţial al construcţiei. În anul 1914 s-a făcut reînvelirea cu tablă de fier plumbuită, introducerea luminii electrice, pardosirea cu mozaic ornamentat, recondiţionarea picturii, repoleirea iconostasului cu foiţă de aur, înzestrarea cu sfeşnice, montarea a cinci vitralii, reparaţii în interior şi exterior, realizarea împrejmuirii din fier forjat şi beton, îmbrăcarea icoanelor împărăteşti şi a unor prăznicare de pe iconostas. 

Alte intervenţii: 1930 - consolidare prin subzidiri; 1934 - pardoseli cu scândură de brad, în altar; 1941 - consolidare prin tiranţi metalici, în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, precum şi restaurarea picturii; 1947 - refacerea integrală a celor 34 de strane şi a tronului arhieresc din stejar sculptat; 1958 - introducerea gazelor pentru încălzire; 1966-1969 - reparaţii capitale implicând: consolidarea şarpantei acoperişului, repararea învelitorii de tablă şi a sistemului de colectare a apelor pluviale, montarea unui paratrăznet, vopsirea tâmplăriei şi înlocuirea geamurilor turlelor, refacerea instalaţiei electrice, repictarea plafonului pridvorului, dar şi „spălarea cu apă şi săpun" a picturii murale de către enoriaşi - operaţiune efectuată empiric, cu consecinţe nefaste pentru conservarea scenelor biblice pictate. Ulterior, s-au construit trotuarul perimetral al bisericii şi aleile din incintă.

Patrimoniul cultic

Biserica «Sf. loan Botezătorul» tezaurizează, în inventarul său, obiecte de cult de o certă valoare cultural-artistică: discos de argint de 16 cm diametru, cu o inscripţie incizată pe bordură, menţionându-se donatorii şi anul confecţionării obiectului de cult: „Ghiorghi", iar, în zona posterioară: „Leca, Niaga, Jioiţa; 1807"; linguriţă de argint aurit de 17,5 cm lungime inscripţionată cu precizarea anului şi a comanditarilor: „1814. Ath(anasie), D<u>m<itru> ?"; linguriţă de aur (15,20 gr) care prezintă inscripţia gravată: „Donat Bisericii Sf. loan-Piteşti. Ecaterina şi Petre Sucman <?>. 25 noembrie 1870"; o linguriţă din metal preţios cu coada terminată în cruce a fost donată de „Mina lonescu", iar o cruce cu picior, care încadrează o cruce din lemn sculptat cu o remarcabilă minuţiozitate, având reprezentate câte şase scene biblice pe fiecare parte, provine de la un „Ştefan Mpelo<?>"; o riza executată în anul 1914 şi aplicată pe copertele «Evangheliei» tipărite la Bucureşti, în 1911.

Datând din anul 1888, icoanele împărăteşti de pe iconostas: «lisus Hristos», «Maica Domnului», «Sf. loan Botezătorul», «Naşterea Sf. loan Botezătorul», «Sf. Mucenic Dimitrie», «Sf. Ierarh Nicolae» pictate în ulei pe blaturi masive de lemn, cu dimensiunile de 108x65 cm, prezintă, pe faţa principală, îmbrăcăminte de argint realizată în anii 1914-1915.

Se conservă icoanele prăznicare cu dublă faţă: «Învierea Domnului» / «Naşterea Sf. loan Botezătorul», «Sf. loan Botezătorul» / «Sf. Mucenici Dimitrie şi Teodor Tiron», precum şi icoanele cu o singură faţă reprezentând pe: «lisus Hristos», «Maica Domnului», «Sf. loan Botezătorul», «Naşterea Sf. loan Botezătorul» şi «Sf Toader», «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» şi «Sf. Ierarh Nicolae».

Zestrea iconografică a bisericii include, printre altele, icoanele mici cu dublă faţă de pe iconostas, pictate în anul 1851, atribuite renumitului zugrav piteştean Voicu, semnat pe icoana imaginând «Sfânta Treime» / «Sf. apostoli Petru şi Pavel», celelalte: «Botezul Domnului» / «Sf. Trei Ierarhi», «Întâmpinarea Domnului» / «Sf. Filofteia», «Duminica Floriilor» / «Duminica Tomii», «Schimbarea la Faţă» / «Adormirea Precistei», «Înălţarea lui Hristos» / «Sf. Constantin şi Elena», «Naşterea Precistei» / «Înălţarea Sfintei Cruci», «Intrarea în biserică» / «Sf. voievozi Mihail şi Gavriil», «Sf. Antonie şi Eftimie cel Mare» / «Sf. Atanasie, Chirii şi Haralambie», «Sf. Ilie, Pantelimon şi Paraschiva» / «Sf. Teodor, Gheorghe şi Dimitrie», «Tăierea capului Sf. loan Botezătorul» / «Sf. Mina, Trifon şi Marina» - icoane în care prima scenă aparţine, probabil, lui Voicu zugrav, iar pictura de pe verso, unui alt zugrav din 1898, potrivit unor inscripţii. Un zugrav, Nicolae, este semnat pe icoana redând scenele biblice: «Pogorârea Sf. Duh» / «Duminica Orbului».

Vestitul zugrav piteştean Ilie Petrescu semnează icoanele reprezentând pe «Sf. Mare Mucenic Dimitrie», în anul 1865 şi «lisus Hristos» în 1866, atribuindu-i-se, de asemenea, acestuia şi icoana «Sf. loan Botezătorul». Zugravul Nicolae loan pictează, în 1866, icoana prăznicară «Naşterea Sf. loan Botezătorul» / «Sf. Teodor Tiron». Majoritatea celorlalte icoane sunt opera pictorului Costin Petrescu, autorul picturii murale din anul 1888.

Patrimoniul bibliofil al Bisericii «Sf. loan Botezătorul» cuprinde, printre altele, volumele: «Vivlos eniaysios apasan enklisiastikin akoluthian» [Târgovişte, 1709], «Vivlos eniaysios tis ke anthekti kali-te» [Lipsea, 1761], «Triodion» [Bucureşti, 1768], «Mineie» [Râmnic, 1776-1780] tipărite prin grija mitropolitului Grigorie şi episcopului Filaret al Râmnicului; «Mineie» tipărite în limba greacă la Veneţia, în 1803-1804, de Nicolaeos Glikis; «Apostol» [Bucureşti, 1784], precum şi: «Pravilniceasca Kondică a Domnului Alexandru loan Ipsilant» [Bucureşti, 1841], «Învăţăturile bunului şi credinciosului Domn al Ţării Româneşti Neagoe Basarab vvd către fiul său Teodosie vvd», apărute în tipografia Colegiului «Sf. Sava» din Bucureşti, în 1843; «Manuscris din Sfânta Elena», de Alexandru şi Scarlat lorgulescu [Tipografia lui Eliade, Bucureşti, 1846] şi altele. Dintre manuscrise, se înregistrează în patrimoniul bibliofil al parohiei: «Condica Parohiei Sf. loan» [1845] cuprinzând actele cu daniile făcute bisericii, precum şi trei pomelnice care datează din anii: 1838, 1843 şi 1899.

Printre piesele ritualice de o reală valoare artistică şi documentară, se păstrează: un Antimis din 1855, o cruce de lemn cu piedestal pictată de zugravul loan Nicolae la 29 martie 1879, o cruce de lemn îmbrăcată în metal filigranat, datată 1858.

În Lapidariumul Muzeului judeţean Argeş, se conservă o stelă funerară datată 1780, cu dimensiunile de 41x35 cm, care provine de la Biserica «Sf. loan», având următorul text incizat cu literă de 5 cm: „P(o)m(e)ni, G(ospo)di: / Anastase, Nastea, / Costea, Caliţa. /1780.".

Personalul bisericii

În «Catagrafia Eparhiei Argeş la 1824», se menţiona cu referire la: „Biserica Sf. loan Botezătorul. De zid. Pe moşiea oraşului, făcută de Hagi Mateiu (Ţăcălie). Preoţi: Barbu (protonotarie, 55 ani), scutit, ertat de răposatul; Gheorghie (40), Badea (40), Radu duhovnic (35).".

În catagrafie, se reproduc şi elemente informaţionale referitoare la biserică preluate din recensământul anului 1808, efectuat în perioada „ocupaţiunii ruseşti": „preoţi: Barbul, Costandin". «Anuarul Eparhiei Argeşului», apărut la Piteşti, în anul 1940, preciza componenţa numerică a enoriaşilor: „553 familii cu 1804 suflete", anul construcţiei bisericii actuale: 1887, starea de conservare - „bună", precum şi existenţa unei case parohiale proprii. 

În anul 1975, potrivit «Monografiei Eparhiei Rîmnicului şi Argeşului», personalul bisericii parohiale se compunea din: preotul paroh iconom stavrofor Ştefan M. Udrescu, născut la 15 aprilie 1907, preot [1935], încadrat la această parohie [1935], profesor de religie, protoiereu, membru în Consistoriul eparhial; preotul Marin M. Drăguşin, născut la 10 noiembrie 1929, preot [1958], încadrat la această parohie [1963], secretar al protoieriei Piteşti; preotul Nicolae N. Popescu, născut la 9 iulie 1899, preot [1929], fost profesor, preşedinte de cerc preoţesc şi cântăreţul Constantin Diaconescu.

Slujită cu devoţiune de preoţi conştienţi de misia lor duhovnicească, Biserica «Sf. loan» a rezistat încercărilor vremurilor, dăinuind ca un autentic altar de lumină şi de credinţă ortodoxă în vatra multiseculară a urbei piteştene.

fgnatn vagenevv, ny gervyrn

stanga intrarii, al treilea